October 23, 2023No Comments

UPDATE 2 – PUR ȘI SIMPLU DIVIN / QUELQUE CHOSE DU DIVIN / SOMETHING DIVINE

👋 Povesteam în postarea precedentă despre campania proaspăt lansată pe Kickstarter, prin care încercăm să strângem ultimele fonduri necesare post-producției scurtmetrajului documentar de animație la care visez alături de Mélody Boulissière (mai mult eu, ea cu munca) de acum aproape 10 ani.

Dacă n-ați aflat încă, în ultimul deceniu am copt la foc mic un film ce spune povestea de iubire aproape miraculoasă, trăită de propria mea bunică, Anna Florea, înaintea și-n timpul celui de-al Doilea Război Mondial, alături de un soldat staționat în satul Vama, pe numele lui Jean Mihail.

De-a lungul anilor ne-am bucurat de susținerea multor oameni, iar astăzi filmul e aproape-aproape gata. Mai avem nevoie de un ultim zvâc, care în lumea asta, a cinemaului de animație profesionist, se ridică la peste 5000 de euro!

Cum nimic nu se strânge însă peste noapte, avem o lună la dispoziție și deja după primele zile am plecat la drum cu dreptul, și-am adunat, grație vouă prieteni care credeți în proiectul nostru, mai bine de 800 de euro!

Puteți să ne susțineți cu orice sumă, beneficiile sunt pe măsură, dar poate cel mai frumos e că la final, vom trece numele tuturor donatorilor pe genericul de sfârșit.

Cu voie bună înainte și link în primul comentariu,

Mélody și Bogdan

+ Novanima Prod, Studio_amopix & Safe Frame

October 21, 2023No Comments

Pur și simplu divin

Mă folosesc de poza asta din 2014 - în care apare bunica mea Anna Florea, alături de Mélody ajunsă pentru prima dată la Câmpulung + Fâșu the almost dog, ca să vă arăt cu precizie de câteva zile momentul de unde a început proiectul nostru de scurtmetraj documentar de animație - "Pur și simplu divin".

În zilele acelea am pus mâna pe cameră și reportofon, și-am rugat-o (interogat-o timp de o zi întreagă, mai bine zis) pe bunica Nușa să-mi povestească, încă o dată, pentru a mia oară, povestea ei de dragoste din preajma celui de-al Doilea Război Mondial, pe când avea 18 ani și locuia în satul Vama, lângă Câmpulung. N-aveam alt plan decât salvarea poveștii ăsteia incredibile venită dintr-o altă lume, dintre ea și un soldat pe nume Jean Mihail.

N-a durat mult însă și mi-am dat seama alături de Mélo, regizoare de film de animație, că am pus mâna pe aur. Povestea avea toate ingredientele: personaje puternice, fundal istoric dramatic, intrigă din abundență, o răsturnare de situație uluitoare, scrisori de dragoste pe care le puteam ține în mână și peste toate mărturia reală, nefiltrată, a participantei, la vârsta de 91 de ani - deci la aproape trei sferturi de secol distanță de la evenimente.

Un an mai târziu bunica pleca pe lumea cealaltă, iar pentru noi începea lunga sagă a scrierii, imaginării și producerii acestui scurtmetraj, pe care l-am intitulat “Pur și simplu divin”, “Quelque chose du divin”, “Something Divine”, așa cum a numit-o Jean pe Nușa într-una din scrisorile sale. Au trecut aproape 10 ani de la interviu, timp în care proiectul a devenit o coproducție franco-română: Novanima Productions din Paris, Studio_amopix din Strasbourg și Safe Frame din București sunt alături de noi. Pare un vis, însă suntem pe ultima 100 de metri. E aproape gata.

Dar ca să-l scoatem pe “aproape” din povestea asta avem nevoie și de ajutorul vostru. Pentru asta am demarat o campanie de strângere de fonduri pe platforma Kickstarter. Pun linkul în primul comentariu. În următoare lună ne propunem să strângem mai bine de 5000 de euro, o sumă frumușică, care să ne permită să ducem proiectul la bun sfârșit, în 2024.

În numele întregii echipe a filmului vă mulțumim și vă cerem sprijinul să aducem filmul ăsta pe lume - orice contribuție e foarte-foarte bine venită.

❤️

Bogdan și Mélody

October 1, 2023No Comments

UPDATE 5 – PUR ȘI SIMPLU DIVIN

"Scumpa și incomparabilă mea Nușa,

Mai mult ca oricând, gândul meu sincer și curat se îndreaptă spre aceia care mi-a fost și-mi este atât de dragă. Nu am simțit niciodată expansiunea sufletului meu așa cum o simt acum. Dulce Nușa, ai devenit pentru mine ceva divin, la care mă gândesc întruna..."

Corespondența dintre Nușa și Jean, atât cât s-a păstrat, e cea care dă tonul scurtmetrajului nostru. Pe vremea când nu erau emoji-uri, Jean se folosea folosea de vocabular, sintaxă, poezie.

Cam 😘❤️🥰😍 nu credeți?

____

Dacă n-ați aflat încă, în ultimul deceniu, alături de Mélody Boulissière, am copt la foc mic un film ce spune povestea de iubire aproape miraculoasă, trăită de propria mea bunică, Anna Florea, înaintea și-n timpul celui de-al Doilea Război Mondial, alături de un soldat staționat în satul Vama, pe numele lui Jean Mihail. Filmul, narat chiar de bunica (după un interviu luat cu un an înainte să moară la 92 de ani), își propune să exploreze ce rămâne dintr-o poveste de dragoste după trei sferturi de secol și un război mondial.

De-a lungul anilor ne-am bucurat de susținerea multor instituții și mai multor oameni, iar astăzi filmul e aproape-aproape gata. Mai avem nevoie de un ultim zvâc, care în lumea asta, a cinemaului de animație profesionist, se ridică la peste 5000 de euro!

Avem o lună la dispoziție și deja am adunat, grație prietenilor care cred în proiectul nostru, aproape 1500 de euro!

Mai avem 19 zile în care puteți să ne susțineți cu orice sumă, beneficiile sunt pe măsură, dar poate cel mai frumos e că la final, vom trece numele tuturor donatorilor pe genericul de sfârșit.

Cu soare și încredere,

Mélody și Bogdan

alături de prietenii de la: Novanima Productions, Studio_amopix & Safe Frame

April 26, 2020No Comments

Father Lucian

Here's a bonus picture of the great Cristian Fierbințeanu, took earlier in March in Bucharest. The man's a great artist and the lead figure in my upcoming short "The Unreal Afternoon of Father Lucian".

Pictured here upon hearing the news the I added a spoon of sugar in his coffee.

Yes, he's THAT bitter.

March 10, 2020No Comments

Bilet de iertare – a film by Alina Șerban

I say this in all humbleness: I'm so forever grateful to Alina Șerban for including me in her latest project, the short film "Letter of Forgiveness", as an actor of all things. The amazing part: I even got to say a line.

The film tells the story of Dinca, a young Roma slave in XIX century Walachia and Alina both directed and stared in the film as Dinca's mother.

Out (hopefully very) soon.

October 9, 2018No Comments

Asta-i. Acum ori niciodată. Mâine, marți-trei-ceasuri-rele, începem filmările, iar vineri-13 le terminăm. Ploaia s-a oprit peste Bogdănești, drumurile-s desfundate pentru cât mai multă autenticitate, echipa de la București se pornește la prima oră de dimineață, sarmalele fierb în oală, bateriile-s la încărcat, actorii-și zumzăie replicile-n barbă, iar eu nu pot decât să vă mulțumesc pentru sprijinul prețuit și prietenia pe care ne-ați arătat-o. (ampania continuă pentru încă o săptămână, suntem aproape de 50% - link în bio) #1max2film #shortfilm (at Bogdanesti, Vaslui)

March 6, 2018No Comments

One Week Max Two is the title of my first short film. 
A year in the making, from head to toe. 

March 6, 2018No Comments

One Week Max Two is the title of my first short film. 
A year in the making, from head to toe. 

November 15, 2017No Comments

Dear Bertan,

How is you comin’ along, man? I’m taking advantage of your message asking about how shootingtheshortwent, so that I try to put in writing some thoughts about the whole experience before I fuggedaboutit. 

So, let it be noted that this was the first time I shot a film and not held the camera myself. I worked with a professional DoP, which is to say a fellow who understands film grammar. I had a team of non-professional actors and production guys (producer, sound recordist, camera assistant). 

Started to develop the story in January with the clear goal of writing a 15 minute film, located in my grandparents’ village in Romania. Without noticing at first, I actually starting pouring my own self over the plot: not-so-young-drifter-guy returns to his village after working for 3 years abroad with no plan on what to do next. Yet, neither his family nor the villagers know this and the guy’s not keen at all into breaking out the truth and shatter the people’s preconception about him: he’s loaded with money, back on a short vacation. The film’s called “Oneweekmaximumtwo” (cheekily spelled with no spaces) referring to the Guy’s random lies when asked how long will he be staying home.

Here’s some screenshots:

Trivia facts: all actors were on their first job. Youngest was 14, eldest was my grandma - 89. We shot for 3 and a half days. From 8 in the morning, till sunset, around 7. Here’s some pics from the shooting days:

What I’ve learned: 

- Confidence is the key word. Actors, team, villagers, everybody asks questions. Even when I don’t know the answer, I have to say this with a calm clear confidence.

- I should have shot “glue shots”. I don’t know what “glue shots” are (calm clear confidence), but in retrospect, I feel that they are the shots between the shots, the sticky marmalade, the vibration that makes the illusion believable. 

- I should have asked the actors to learn their lines by heart. My strategy was to calm their anxiety by telling them the exact opposite: “don’t worry, you only need to know the main idea, otherwise you can say whatever, you can improvise”.

- A classic: I should have cut the dialogue in half throughout the whole thing, and come-up with images that speak the lines.

Other than that, I’ve succesfully managed to pull an Indiegogo campaign, and managed to raise 1700 $ which helped with everything from food, to gas, to some salaries. 

BONUS: we’ve made the regional newspaper, dude! 😀

Contact

Email: bogdan.stamatin@gmail.com
Insta: @bogdanstamatin
Letterboxd film diary

© Bogdan Stamatin 2020-2024