Ar fi o descriere echilibrată dacă am considera starea emoțională a cercetătorului (grad 2) Artemidor ca fiind una de nervozitate relativă. Nu e prima prezentare pe care o are de făcut în cadrul Întâlnirilor de Arheologie sonoră, însă particularitățile recentei sale descoperiri sunt departe de a fi elementare. Palmele i s-au umezit, iar digestia îi e deranjată de experimentele instabile ale companioanei sale, cercetător (grad 4) la Arheologie gastronomică. Artemidor nu înțelege ascensiunea rapidă a acesteia la grad 4, dar noi știm, e un lucru știut, în urma Pactului și a modificărilor genetice și hormonale care i-au urmat, creierul masculilor e departe de-a mai atinge performanțele cerebrale ale femelelor. Afacerea murdară a dispariției Nesemnatarilor (să nu ne ferim totuși de la a-i spune pe nume: Genocidul necesar, așa l-au numit) de acum 702 rotații a aruncat în neant și ultimele repere pe care cercetătorii masculi le mai au despre vechii bărbați. O constantă indigestie psihică a fost totuși imposibil de înlăturat în totalitate, iar astfel cercetătorii masculi continuă să-și privească din când în când companioanele cu o posacă mirare îngândurată.
Momentan însă, pentru Artemidor, indigestia gastrică e mai puternică decât cea psihică, iar până la prezentare mai sunt doar trei unități de rotație. Timpul lipsește chiar și în viitor!
Munca de arheolog sonor e frumoasă, iar Artemidor e un cercetător iscusit. Numele său îi provoacă descărcări de încântare, iar dacă ar ști motivul pentru care l-am botezat astăzi așa, cu siguranță ar fi de-a dreptul măgulit, poate chiar ar încerca să mă contacteze. (I-am găsit numele pe un mormânt în cimitirul din Cernăuți, unde-am fost în weekendul trecut, mi s-a părut un nume foarte bun și am vrut mult să-l folosesc undeva.)
Lui Artemidor i s-a repartizat spre decodificare și clasare clusterul F, secțiunea J, sub-secțiunea J-028-205-01. Arhivatorii au făcut cum i-a dus capul mai bine, au clasificat Rămășițele alfabetic, sortând cantitatea de date salvată, timp de sute de rotații.
Iată câteva exemple ale descoperirilor care-i produc bucurie personală și satisfacție profesională cercetătorului nostru:
a) decodificarea unui fișier sonor ca fiind răgetul unui jaguar – Panthera onca, cu greutate între 47-158 kg, Areal – jungla, mlaștinile și zonele uscate din America de Sud și Centrală;
b) decodificarea unui fișier sonor ca fiind sunetul motorului unui vehicul propulsat pe bază de combustibil fosil, denumit Jaguar XKR-S, 8 cilindri, 5000 cc;
c) decodificarea unui fișier sonor ca fiind sunetul produs de frecarea aerului cu popicele manevrate în viteză de un Jonglor – angajat al unei asociații de divertisment popular;
Cum spuneam, Artemidor are palmele ude. Le șterge prelung de pantaloni, trage obosit aer în piept și ascultă încă o dată fișierul John Frusciante Glowe. Poate părea surprinzător, însă în cercetare, ascensiunea profesională e o bătălie care ține mult de șansă. Reputația și respectul în cadrul comunității apar în primă instanță pentru a saluta perseverența și hărnicia tânărului om de știință. Rotațiile însă trec una câte una, iar lipsa apariției unor rezultate spectaculoase au săpat o gaură neagră în încrederea firavului nostru prieten.
Fișierele muzicale sunt o descoperire comună însă de cele mai multe ori irelevantă. Au supraviețuit sute de milioane de secvențe sonore; cu toate astea informațiile adiacente pe care acestea le aduc, privind contextele culturale ale epocilor în care au apărut sunt neatractive. Pentru Artemidor, ca un fișier audio să fie de o reală importanță, acesta trebuie să ofere nu atât norma culturală a perioadei, ci dimpotrivă, senzația de tranzit spre ceva diferit, spre necunoscut.
Din acest punct de vedere, fișierul John Frusciante Glowe îi pare o mină de aur. Iată-l pe Artemidor ascultându-l încă o dată. Să-l ascultăm alături de el:
E fără îndoială un amalgam cât se poate de eterogen și aparent dezagreabil, însă pare a conține exact coordonatele pe care tânărul cercetător le-a urmărit de-a lungul întregii sale cariere:
a) schimbare intenționată a paradigmei muzicale dintr-o perioadă dată;
b) exotism sonor dat de folosirea secvențială nerepetitivă a instrumentelor muzicale care susțin ritmul; sunt peste cinci sunete de tobe, cum le numim noi acum.
c) poate cel mai important, o anume sensibilitate eluzivă, o emoție de substanță, de adâncime, necuantificabilă, a unui creator care, fără a deveni melodramatici, pare a fi cu adevărat liber.
– Poți să dai puțin mai încet, te rog? Și hai la masă, am sintetizat ceva foarte interesant, după o rețetă dintr-o regiune minusculă, Bucovina. Îi spuneau Sushi, hai să încerci!
Artemidor o privește uimit pentru câteva clipe, după care se ridică de la birou și se îndreaptă spre companioana sa, oarecum contrariat de apariția gândului la versul unui alt fișier muzical la care lucrase mai demult, ce era cam așa: “and I said yes, you look wonderful tonight…”