apărut original pe wetpaper.ro
În descrierea unui album, de foarte multe ori, mă văd tentat să mă folosesc de imaginile pe care muzica respectivă mi le evocă, fără a lua prea mult în calcul ideea că simpla enumerare a acestora nu va face dreptate nici pe departe operei la care mă refer. Să mă explic. Mie personal, muzica trio-ului american Hospitality îmi evocă momentul în care, după o zi de menaj, intru în duș, dau drumul la apă și încep să mă spăl. Până aici toate bune, să spunem că e o imagine standardizată ce transmite o clipă ușoară, de relaxare, pe care o putem decoda cu toții. Înțelegeți deci despre muzica formației Hospitality că are un iz familiar, purificator și că la final ne lasă cu mintea limpede. Acum intervin nuanțele.
Pentru că în afară de contextul sanitar-domestic descris mai sus, muzica formației Hospitality îmi mai evocă următoarele imagini în imagine. Sunt tot în același duș, după aceeași zi încâlcită, sunt la fel de încântat de săpuneală, însă nu reușesc deloc să găsesc balanța perfectă între apă caldă și apă rece. Nu am două robinete, e doar un soi de manșă, mă gândesc la ea precum la cârma de la coada unei bărci. În timp ce cu mâna stângă îmi șamponez părul, îmi țin ochii ridicol de strâns închiși să nu care cumva, iar cu mâna dreaptă conduc barca asta în care mă aflu prin încercarea futilă de a nimeri temperatura optimă, două grade mai la stânga, nu, greșit, e prea rece acum, patru la dreapta și e prea fierbinte.
La fel și cu muzica formației brooklyneze Hospitality. Categorisită ca fiind indie-pop ea îmi pare că este plăcută și ușor superficială, precum o seară sub duș. Însă pe masa de operație a nuanțelor, îmi pare că e plină de reflecții complicate, de inserții subtile și puțin amare care taie din dulceața aparentă, și care fac imposibilă deci temperatura optimă, mai precis, în cazul trupei, înserierea și clasarea la dosarul cu muzică la care nu revin.
Ca să conchid, mă gândesc așadar că apelul la imagini personale în momentul în care vrei să descrii o operă muzicală este neavenit. Poate că dumneavoastră aveți la duș un robinet elvețian, de înaltă precizie, iar strădania mea de-a obține temperatura corectă nu vă sugerează nimic. În consecință nu veți obține o descriere elocventă a stării pe care o transmite albumul de debut al celor de la Hospitality.
Însă dacă ați ajuns cu lectura până în acest punct, cu siguranță ați observat că sunt cuprins de o dilemă, și că deși sunt bine-sănătos, curat și ferice, nu mi-e clar cum e cu review-urile astea de albume. Eh, cam așa e și cu albumul de debut al formației newyorkeze, Hospitality. Pe care, desigur, vi-l recomand!