Totul e special la Daniel Rossen.
E numit unul dintre puținii chitariști de la ora actuală (are 30 de ani) a cărui interpretare o poți recunoaște imediat. Poate datorită educației de chitarist de jazz din prima parte a vieții sale.
E numit unul dintre vocaliștii cu un timbru particular, pe care-l poți recunoaște imediat. Poate datorită faptului că e parte a super-grupului new yorkez Grizzly Bear, numiți nu de puține ori “noii fab-four”, compozitori al ultramegafantasticului album din 2009, “Vekatimest”. Dar poate cea mai specială trăsătură a domnului Rossen este tocmai apariția sa lipsită de orice glitz, afectare, declarație șocantă, ifos, sau altă faptă de vitejie. Este probabil cel mai discret și matur tip talentat al noii generații de muzicieni ce se scurge din Brooklyn. E uimitor.
Așadar prima recomandare este să-l luați în vizor și să ascultați Vekatimest-ul de acum trei ani.
Pentru ceilalți credincioși care așteaptă următorul album Grizzly Bear precum Moise the word from the above, EP-ul solo a lui Daniel Rossen sosește ca o icoană lăcrămitoare, dovada care să întărească convingerea că minunea din 2009 a fost reală, și pe cale să se întample din nou.
“Silent Hour / Golden Mile” are cinci piese și este esența brută a unui artist venit după un succes mondial, care nu prea mai știe încotro s-o apuce și care, așa cum a declarat simplu (pentru Spin.com) când a descris primul cântec: “I was in the middle of a writer’s block and a general block in life, and this song was one of a number of attempts to play my way out of it.” Nici un gimmick, nici un rehab, nimic special și totuși doamnelor și domnilor, ce frumoasă e naturalețea adevărului simplu.
Bun, uite cum facem, mai bine îl lăsăm pe Daniel (hai să ne tutuim) să ne povestească pe scurt (din nou, grație Spin.com) despre fiecare piesă, și astfel ne cunoaștem mai bine.
1. “Up on High” – “There’s nothing shocking about the arrangement here, nothing really out of the ordinary, but for me it functioned as a simple, honest statement to myself and to anyone in my life that might hear it — sort of a universal cry for something else, something beyond myself.”
2. “Silent Song” – “I recorded this song in upstate New York, up on top of a hill surrounded by swamp and woods and a broken-down garden. (…) I spent about a week alone up there, working around the muddy garden, digging raised beds, laying stone, listening to that great Kurt Vile record, working on music… “Silent Song” pretty much sums up that whole time for me.”
3. “Return to Form” – “…about the gray area between a cultivated landscape and a wilderness and the various ways that we romanticize and project our personality onto the natural world, the ways that we manage to project our personal narratives onto unrelated lives and places, as well as the way that music can project a romance and personality on the world around that can feel transformative.”
4. “Saint Nothing” – “…there’s an obvious spirituality there, an attempt to call out to a spiritual presence but from my point of view, from the point of view of someone that isn’t religious and doesn’t believe in a god. It might sound hokey and/or pretentious to some people, but to me the most valuable aspect of making music is the way that it creates something like a spiritual experience, and for a nonbeliever like myself it’s one of the only ways to get there.”
5. “Golden Mile” – “This was done last summer. It’s very much a summer song to me. I was still camped out a lot upstate and going a little crazy up there while surrounded by all that out-of-control lushness. I was drinking too much, getting weirder and weirder as it got greener and crazier and more overgrown outside. To me this song is an attempt to capture that feeling.”
Închid acest nedrept review și ridic un pahar în cinstea tuturor lucrurilor care au o noimă în spate, explicată frumos și argumentat, nu ca această ultimă frază din care se poate înțelege orice, mai puțin ce vrea să zică de fapt, și anume ascultați muzică, orice fel, că face foarte bine. Pup, pe curând.