October 21, 2023No Comments

Pur și simplu divin

Mă folosesc de poza asta din 2014 - în care apare bunica mea Anna Florea, alături de Mélody ajunsă pentru prima dată la Câmpulung + Fâșu the almost dog, ca să vă arăt cu precizie de câteva zile momentul de unde a început proiectul nostru de scurtmetraj documentar de animație - "Pur și simplu divin".

În zilele acelea am pus mâna pe cameră și reportofon, și-am rugat-o (interogat-o timp de o zi întreagă, mai bine zis) pe bunica Nușa să-mi povestească, încă o dată, pentru a mia oară, povestea ei de dragoste din preajma celui de-al Doilea Război Mondial, pe când avea 18 ani și locuia în satul Vama, lângă Câmpulung. N-aveam alt plan decât salvarea poveștii ăsteia incredibile venită dintr-o altă lume, dintre ea și un soldat pe nume Jean Mihail.

N-a durat mult însă și mi-am dat seama alături de Mélo, regizoare de film de animație, că am pus mâna pe aur. Povestea avea toate ingredientele: personaje puternice, fundal istoric dramatic, intrigă din abundență, o răsturnare de situație uluitoare, scrisori de dragoste pe care le puteam ține în mână și peste toate mărturia reală, nefiltrată, a participantei, la vârsta de 91 de ani - deci la aproape trei sferturi de secol distanță de la evenimente.

Un an mai târziu bunica pleca pe lumea cealaltă, iar pentru noi începea lunga sagă a scrierii, imaginării și producerii acestui scurtmetraj, pe care l-am intitulat “Pur și simplu divin”, “Quelque chose du divin”, “Something Divine”, așa cum a numit-o Jean pe Nușa într-una din scrisorile sale. Au trecut aproape 10 ani de la interviu, timp în care proiectul a devenit o coproducție franco-română: Novanima Productions din Paris, Studio_amopix din Strasbourg și Safe Frame din București sunt alături de noi. Pare un vis, însă suntem pe ultima 100 de metri. E aproape gata.

Dar ca să-l scoatem pe “aproape” din povestea asta avem nevoie și de ajutorul vostru. Pentru asta am demarat o campanie de strângere de fonduri pe platforma Kickstarter. Pun linkul în primul comentariu. În următoare lună ne propunem să strângem mai bine de 5000 de euro, o sumă frumușică, care să ne permită să ducem proiectul la bun sfârșit, în 2024.

În numele întregii echipe a filmului vă mulțumim și vă cerem sprijinul să aducem filmul ăsta pe lume - orice contribuție e foarte-foarte bine venită.

❤️

Bogdan și Mélody

October 1, 2023No Comments

UPDATE 5 – PUR ȘI SIMPLU DIVIN

"Scumpa și incomparabilă mea Nușa,

Mai mult ca oricând, gândul meu sincer și curat se îndreaptă spre aceia care mi-a fost și-mi este atât de dragă. Nu am simțit niciodată expansiunea sufletului meu așa cum o simt acum. Dulce Nușa, ai devenit pentru mine ceva divin, la care mă gândesc întruna..."

Corespondența dintre Nușa și Jean, atât cât s-a păstrat, e cea care dă tonul scurtmetrajului nostru. Pe vremea când nu erau emoji-uri, Jean se folosea folosea de vocabular, sintaxă, poezie.

Cam 😘❤️🥰😍 nu credeți?

____

Dacă n-ați aflat încă, în ultimul deceniu, alături de Mélody Boulissière, am copt la foc mic un film ce spune povestea de iubire aproape miraculoasă, trăită de propria mea bunică, Anna Florea, înaintea și-n timpul celui de-al Doilea Război Mondial, alături de un soldat staționat în satul Vama, pe numele lui Jean Mihail. Filmul, narat chiar de bunica (după un interviu luat cu un an înainte să moară la 92 de ani), își propune să exploreze ce rămâne dintr-o poveste de dragoste după trei sferturi de secol și un război mondial.

De-a lungul anilor ne-am bucurat de susținerea multor instituții și mai multor oameni, iar astăzi filmul e aproape-aproape gata. Mai avem nevoie de un ultim zvâc, care în lumea asta, a cinemaului de animație profesionist, se ridică la peste 5000 de euro!

Avem o lună la dispoziție și deja am adunat, grație prietenilor care cred în proiectul nostru, aproape 1500 de euro!

Mai avem 19 zile în care puteți să ne susțineți cu orice sumă, beneficiile sunt pe măsură, dar poate cel mai frumos e că la final, vom trece numele tuturor donatorilor pe genericul de sfârșit.

Cu soare și încredere,

Mélody și Bogdan

alături de prietenii de la: Novanima Productions, Studio_amopix & Safe Frame

May 18, 2022No Comments

bunica

Nu las ziua să treacă fără să o menționez și pe ea, bunica Anna Florea, născută astăzi, la 18 mai 1923, la Cernăuți - plecată la Domnul în 2015. Poloneză get-beget, născută Kolodzjiejczyk.Coincidența realist-magică face ca tocmai astăzi, de ziua ei, după două alte tentative de-a lungul anilor, să reușim să obținem o finanțare și de la statul român aka Centrul National al Cinematografiei / Romanian Film Centre pentru proiectul - filmul documentar de animație intitulat PUR ȘI SIMPLU DIVIN - care spune povestea de dragoste dintre ea și un soldat, întâmplată pe când avea 17 ani și locuia în satul Vama. Cam pe când a fost făcută și fotografia de mai jos.Mulțumesc alături de Mélody lui Mihai Mitrică (Mitrix) de la Safe Frame și Animest pentru încrederea pe care-o are în proiect. Mulțumim și producătorului nostru Marc Faye de la Novanima Productions, Paris care alături de coproducătorii de la Studio_amopix, Strasbourg sunt fericiți că, într-un final, filmul va fi unul franco-român. Bunica, pup

Medalea deargint http://cnc.gov.ro/wp-content/uploads/2022/05/Animatie.pdf

December 29, 2017No Comments

The Breadwinner – Nora Twomey – 2017

An animation feature film, The Breadwinner is a story set in Afghanistan, land of the endless war, based on a strong “what if” premise: what if a teenage girl cuts her hair and poses for a boy in order to care for her strung family. Story design then follows a classic happy-end drama pattern, a thing visible after first 10 minutes, which, in my opinion, makes the whole thing predictable, drab, a sort of an animation B-movie. The characters feel taken from the bank of universal cliches and feel used as story pawns. So, even though I admit the difference between what feels and what is, I’m still inclined to end the argument with the fact that cinema appeals to perceptions - the land of endless feeling.

January 27, 2017No Comments

Your Name, Makoto Shinkai, 2016

Here it is, the animation film to make you feel old and obsolete beyond recycling. Your Name is a racing experience from top to bottom, a charge of intense visual and aural elements (of the “never before seen” caliber - made in Japan style).

On top of the sensorial rush, lies the actual story, that for the most part needs a hand map to follow.

We’re following two teenagers who:

- dream of each other;

- literally swap between each other’s bodies;

- love each other obsessively;

- are part of a planetary event where parts of a comet (yep) come crashing on Japan;

- time travel IN DIFFERENT moment while body swapping.

Confusing as it is, the film delivers pleasure - you giggle at its insane details and colours.

November 17, 2016No Comments

Ma Vie de Courgette, Claude Barras, 2016

Stop motion stuff. Courgette is a gloomy little orphan (who accidentally killed his alcoholic mother). He lives in an orphanage now, together with other gloomy orphans. They all turn out to be very good kids, even the bad kid. Courgette falls for a newly arrived orphan girl. All kids go for a winter break in the mountains. Their caretakers are good people, a couple, expecting a child. Problems appear when an evil aunt comes around. They get solved.

What’s special about it then? It has a great tone, a tender, humanistic expression. It’s delicate. Simple. Direct. The hardest things, right?

November 14, 2016No Comments

Beauty and the Beast, 1991

I wasn’t exposed to the ‘90s wave of Disney features. This one’s the first from the lot I see. At first, I’m all smart about it, I think it’s propaganda, it must be, I’m looking for coded messages. But in half an hour I find myself rooting for the guys. I mean, she’s nice, the guy deserves a chance, the bad guy’s Trump material, so fuck yeah, love should win. But do these morality re/enforcement tools actually work? I’d love to read a study that reflects the difference between children being exposed to Disney films (and the way this affects their transformation into an adult in terms of values, world views) as opposed to children who didn’t have Walt for breakfast. Are the baddies really turned to goodies while watching this as kids? Are there actually baddies and goodies out-there? Or just us, too many mice on a too little a boat. This is a Post Trump-elect Blues post.

Contact

Email: bogdan.stamatin@gmail.com
Insta: @bogdanstamatin
Letterboxd film diary

© Bogdan Stamatin 2020-2024