De doi ani, de cand particip la alcatuirea propriului top al celor mai bune albume din anul respectiv, ma incurc in plasa ce cu indemanare mi-o tes de-a lungul anului. Imi place sa cred ca am gusturi cel putin bune, si-mi place sa se vada asta, prin felul in care ordonez nemilos albumele. Vreau sa intre in lista si trupe ceva mai necunoscute, cu ajutorul carora “sa spun ceva despre mine”, care sa-mi delecteze elitismul, dar in fata numelor mari, nu ma pot abtine, si-mi plec capul cu adulatie, oferindu-le locuri in loja primelor 10 pozitii. Va spun sincer, nu ma pricep sa judec muzica.

In consecinta anul acesta am decis sa va prezint o lista cu 50% mai concentrata si mai sincera. Lista celor zece albume care mi-au placut cel mai mult in 2011. Asadar, in ordinea preferintelor, pe pozitia cu numarul 10, intalnim pe:

10. THE WEEKND – House of Balloons

– Nascut in 1990, Abel Tesfaye – canadian de origine etiopiana – toarce si miorlaie ca un motan ranit in mijlocul dragostei. E irezistibil felul in care injura cu naduf, da cu sapca de pamant, o face curva, dupa aia zice c-o iubeste si ca-i lasa ei toti banii. Totul pe o muzica sexy, interesanta si dansanta. (Au aparut inca doua albume de la dumisale anul acesta, dar sincer din nou, n-am apucat sa le ascult)

09. BON IVER – BON IVER

Daca barbosul Justin Vernon ar scoate maine un audiobook de invatat limba japoneza, sunt sanse mari sa ajunga pe playlistul multora dintre noi. Pentru ca tipul e croit sa fie iubit, e talentat, e deasupra conceptului obisnuit de coolness, e modest, e sensibil, si anul trecut a cantat background vocal la concertele Kanye West. Ce sa-i mai ceri? …Emma, de ce?!

08. RADIOHEAD – THE KING OF LIMBS

Thom York incepe usor sa devina un fel de alt-Jesus, ce in curand va pleca acasa la el, in cine stie ce alta dimensiune. Tipul e translucid, e modern, danseaza ca un diavol, un Dorian Gray pe cinste. Iar Radiohead suna atat de proaspat, ca par o trupa la debut. Cinste!

07. JAY Z – KANYE WEST – WATCH THE THRONE

Albumul celor doi nebuni e un fel de indie-hip-hop, o nișa suculenta si extrem de gustoasa. E ego-blasting, e foarte sexy, si te poarta in paradisul increderii de sine si a posibilitatilor nemasurate.

06. DEATH CAB FOR CUTIE – KEYS AND CODES

De la The Boy With No Name a lui Travis nu m-am mai simtit atat de ocrotit si relaxat in compania unui album. Keys and Codes este elegant, retinut si de cursa lunga.

05. THE BLACK KEYS – EL CAMINO

Frățiorii din Akron, Ohio just did it again. Albumul e tamplarie de export, piesa buna dupa piesa buna, pare simplu si barbar, dar sta pe-o productie Danger Mouse-iana de orologie elvetiana (desigur). Si daca pana acum se spunea despre ei ca au adus blues-ul in secolul 21, pe albumul asta se ocupa si de rock’n’roll. Iar rock’n’roll-ul, stie toata lumea, e cel mai misto.

04. tUnE YarDs – w h o k i l l

Femeia asta e uimitoare. Femeile sunt uimitoare. Abia astept sa conduca lumea. Pana atunci, Merrill Garbus – tanara care are trupa asta adica, merita o serie de aplauze stand-up, pentru muzica ex-ce-len-ta, variata, soulful si gratioasa, cu care dicteaza timpurilor in care traieste. Adica nu invers, s-a inteles, da?

03. BATTLES – GLOSSDROP

Am vazut trupa Battles in concert, intr-un clubușor mediu, acum o lună. Show cu extraterestri. Trei umanoizi veniti sa ne cante din folclorul planetei lor. Am luat foc, va spun!

02. JAMES BLAKE

Am vazut artistul James Blake in concert, intr-un clubușor mărișor, acum mai puțin de-o lună. Sensibil ca o vergea, timid si ultratalentat. Un teenager, muzica viitorului. E clar.

01. DESTROYER – KAPUTT

Frișca supremă, eclaire-ul zeilor, drog, poezie si hipnoza. La multi ani, băi 2012!